ACASA  »  Timp liber  »  Sarbatori traditii si obiceiuri  »  Tatal meu este Mos Craciun

Categorii

 

SFATUL

 

Tatal meu este Mos Craciun

Autor: Cristina Paicu 2008-12-29
“Te uita cum ninge Decembre…
Spre geamuri, iubito, priveste
Mai spune s-aduca jaratic
Si focul s-aud cum trosneste
(….)
Te uita cum ninge Decembre….
Nu rade….citeste-nainte” (versuri Nicu Alifantis, Decembrie)
 
Din tolba “amintirilor de luna decembrie” s-a nascut povestioara “Tatal meu este Mos Craciun”.
 
Ani la rand, tatal meu a fost ales Mos Craciun la gradinita de la noi din cartier. In alegerea educatoarelor au primat, probabil, vocea lui calda, profunda si privirea patrunzatoare pentru ca, altfel, tata cel de zi cu zi era un tanar chipes (ha-ha, doar e tata!), de doar 28 de ani.
 
Petrecerile erau aceleasi an de an (asa erau vremurile atunci…). Totul se desfasura dupa tipar: mosu’ venea in clasa cu un sac mare de cadouri, se aseza langa brad iar copiii spuneau, rand pe rand, cate o poezioara. La final nu erau uitate “calduroasele multumiri” adresate conducatorului iubit. A venit si randul meu sa ma asez pe genunchii mosului. Aveam atunci 5 ani. Am inceput sa imi spun poezia si, la un moment dat, uitandu-ma cu atentie in ochii lui", mi s-a parut ca recunosc acea persoana.
 
Stai asa!
 
Privirea asta este a lui tati! Si vocea la fel!
 
Pentru ca eram o fetita tare cuminte si ascultatoare nu am spus nimic pe moment. Mi-am primit cadoul dar nu m-am putut abtine sa nu il imbratisez mai cu foc pe mosu’ decat o facusera ceilalti copii. Si nici nu-mi mai venea sa ma dezlipsesc de el.
 
Imediat dupa terminarea serbarii m-am dus fericita la tovarasa educatoare si i-am spus: “Tatal meu este Mos Craciun”! Eram atat de fericita incat topaiam in toate directiile si imbratisam pe toata lumea. Dar stupoare: toata lumea incerca sa ma convinga ca a fost doar o parere, ca Mos Craciun exista si  nu parintii se imbraca in hainele lui.  Nu am inteles atunci de ce se comportau asa  “oamenii mari”. De ce nu ma credea nimeni? Doar eu il cunosc atat de bine pe tati!
 
Si au trecut ani si ani pana mi-am dat seama ca, de fapt, acei “oameni mari” nu intelesesera ce era in capul meu. Ei credeau ca mi s-a spulberat mitul lui Mos Craciun si  incercau, prin atitudinea lor, sa ma ajute sa nu renunt la acel vis al copilariei. Asta in timp ce eu eram cea mai fericita si mandra fetita din lume caci nu poti fi altfel cand esti fiica mosului. Oare nu este firesc ca, din totii copiii din lume, pe mine sa ma iubeasca mosul cel mai mult si mie sa imi aduca cele mai frumoase cadouri!
 
Amintiri: fiica lui Mos Craciun, decembrie 1981
Nota: personajele si intamplarile din aceasta povestire  sunt reale.