Mama si nou-nascutul

Mama, prima fiinta cu care nou-nascutul ia contact. Mama, izvor nesecat de dragoste si ingrijire, de tandrete si intelegere. Mama, adeseori primul cuvant pe care il rosteste bebelusul. Mama, cea mai in masura sa inteleaga nevoile copilului si sa-i ofere tot ceea ce are nevoie inca din primele momente ale vietii. O singura fiinta si cat de multe ipostaze diferite!

 

Fara a avea intentia de a minimaliza rolul tatalui si cu dorinta de a aborda acest subiect intr-un articol viitor, va propun sa zabovim cateva clipe asupra rolului de mama pentru a afla de ce este atat de importanta prezenta mamei in viata copilului si cum sa facem ca aceasta prezenta sa fie una benefica pentru dezvoltarea copilului in primii ani de viata si nu numai. 

 

Legatura intre mama si copil se creeaza cu mult inainte ca bebelusul sa se nasca, in fapt inca din perioada intrauterina. In aceasta perioada fatul traieste si se dezvolta in simbioza absoluta cu mama; el se hraneste, respira, doarme, se misca, creste, in si prin corpul mamei care il poarta. Burtica mamei este pentru fat un univers cald, primitor, bland si generos, in care el se simte protejat, in care toate nevoile ii sunt satisfacute imediat, prin insasi existenta sa in interiorul acestui mediu.

 

Asa cum intre cele doua corpuri – al mamei si al fatului – exista o legatura continua prin intermediul cordonului ombilical, al lichidului amniotic si al placentei, tot asa se dezvolta o legatura si la nivel emotional. Prin aceasta legatura mama isi „hraneste” viitorul copil cu propriile emotii, ganduri si sperante, cu propriile bucurii, nelinisti, vise, asteptari si temeri.

 

Ca viitoare mama poti sa transmiti fatului o parte din caldura si dragostea noua care incepe sa creasca in inima ta, in nenumarate feluri:

• prin mangaieri blande ale abdomenului, ca si cum ti-ai mangaia pruncul;
• prin cuvinte calde in care sa-i vorbesti de pe acum despre mama si tatal lui, despre familia in care se va naste si care il asteapta cu nerabdare;
• prin cantecele si melodii pe care sa i le fredonezi ori de cate ori simti nevoia.

Departe de a fi numai un organism care se dezvolta din punct de vedere fizic si fiziologic, fatul va raspunde activ la incercarile tale de a intra in legatura cu el, dar si la emotiile tale prin miscari, lovituri, grimase ale fetei, miscari ale ochilor sau din contra prin imobilizare, impietrire, atentie si asteptare incordata. Fatul traieste o data cu tine toate starile pe care le traiesti si tu, prin urmare incearca sa elimini cat se poate sursele de stres, iritare, nervozitate, agitatie, tristete sau suparare!

 

Legatura mama - copil continua si se imbogateste o data cu momentul nasterii. Este o legatura vitala pentru bebelus, esentiala pentru supravietuirea sa nu doar din punct de vedere fizic, ci si emotional. Cand tu, ca mama, il tii in brate cu grija si cu tandrete, cand il hranesti la pieptul tau, cand ii vorbesti cu blandete, bebelusul tau se simte iubit, protejat si acceptat. Nimic nu este mai pretios pentru el decat momentele pe care le petrece la pieptul mamei, recunoscand-o dupa miros, simtind ritmul respiratiei care este ritmul vietii, abandonandu-se caldurii bratelor ei si hranindu-se cu laptele datator de viata. Hrana fizica se alchimizeaza in hrana emotionala, corpul si sufletul se hranesc si cresc deopotriva.

 

Nascut intr-o lume straina si ostila, atat de diferita de lumea din care a iesit, bebelusul se simte astfel securizat si poate sa creasca si sa se dezvolte liber. Primul an de viata al copilului este esential pentru dobandirea sentimentului de incredere: incredere ca persoanele care il ingrijesc sunt permanent alaturi de el si capabile sa raspunda nevoilor sale, incredere ca nu este singur, incredere ca mediul care il inconjoara poate fi cunoscut si luat in stapanire. Se naste un sentiment de incredere (sau, atentie!, de neincredere) care il va insoti toata viata si care ii va sustine sau, din contra, ii va paraliza initiativele si succesul in plan personal, relational si profesional.  Ori,  insusirea sau lipsa acestui sentiment de incredere depinde in mod fundamental de prezenta ta constanta ca mama, capabila sa-si  ingrijeasca bebelusul, sa inteleaga si sa raspunda nevoilor acestuia, sa-l ocroteasca si sa-l iubeasca. Invata cum sa fii o mama empatica, iubitoare si generoasa!

 

Pe masura ce copilul creste, mama ramane un reper constant la care copilul se intoarce dupa fiecare noua incercare de a cunoaste lumea din jurul sau, de a explora si de a invata. In ochii tai, mama, copilul cauta sustinere si incurajare, in bratele tale se intoarce pentru compasiune, in gesturile si cuvintele tale asteapta acceptare si toleranta, in prezenta ta regaseste echilibrul, linistea si increderea ca toate dificultatile pot fi depasite, ca indiferent ce va face, el, copilul tau, va fi acceptat si iubit de catre tine.

 

Relatia dintre tine, ca mama, si copilul tau se construieste zi de zi. Este o relatie in care nu numai copilul se dezvolta, dar si tu te poti (re)descoperi pe tine insati, iti poti imbogati permanent repertoriul emotional si comportamental. Ca mama, esti provocata sa fii atenta la ceea ce simti, la ceea ce gandesti si spui, la propriile gesturi si actiuni, deoarece fiecare dintre acestea va trezi in copilul tau o traire sau alta. Dar in acelasi timp te imbogatesti constant cu noi resurse, descoperi noi modalitati de a fi aproape de copilul tau, mereu mai atenta, mai rabdatoare, mai prezenta. Fiecare noua reusita a copilului tau iti aduce satisfactii nemasurate, fiecare zambet, fiecare privire pe care ti le adreseaza iti umple inima de bucurie si simti cum dragostea ta creste inzecit. Lasa-te inspirata de relatia cu copilul tau! Aceasta poate sa devina un spatiu privilegiat, in care sa va descoperiti unul pe celalalt, sa va creati si sa va recreati, sa va impliniti tu ca mama, el ca si copil, amandoi ca fiinte umane.

 

Povestea nu se opreste aici. Este o poveste care nu se incheie nici macar atunci cand copilul a ajuns adult ... Pentru ca mama ne umple inima de dragoste si viata de sens.